Participarea tot mai mare a cinematografiei romanesti la marile festivaluri de film din Europa ne ofera un indiciu destul de sigur al cresterii calitative semnificative de care se bucura aceasta tara in ceea ce priveste cea de-a saptea arte. Intrigile lui, impregnate in general de o incarcatura dramatica rece si explicita, au reusit sa captiveze privitorul si sa-l oblige sa evadeze din confortul condescendent al cinematografiei comerciale. Iata cateva dintre cele mai sublime si devastatoare exemple ale acestui cinematograf indolent. Combinatia dintre actiune cu emotii si indivizi reali in situatii din viata de zi cu zi este captivanta. V-am pregatit o lista cu cele mai notabile filme romanesti, capodopere de neratat.
4 luni, 3 saptamani, 2 zile
Acesta este poate cel mai important film romanesc din toate timpurile. Nu vom spune cel mai bun, pentru ca concurenta este cu siguranta coplesitoare, dar cea care a inceput sa puna in lumina reflectoarelor o tara care pana atunci trecuse neobservata de marile circuite. Premisa ei consta in denuntarea ravagiilor dictaturii brutale a lui Ceaceuscu si a nenumaratelor traume pe care aceasta le-a provocat in populatie, aratand un scenariu de depravare si comedie dispretuitoare a bogatilor impotriva saracilor. O lupta de clasa nemiloasa in care se dezvaluie ca viata si moartea unei fiinte umane nu valoreaza absolut nimic. Prin povestea personala dramatica a unei tinere gravide care spera sa-si puna capat cosmarului,
Restul este Tacere
Hamlet moare spunand: „Restul este tacere”. Aceste cuvinte, legate intr-un anumit mod globalizator de tema literara contemptus mundi. Ei fac aluzie la odihna dupa lupta frenetica pe care a presupus-o propria lui viata. Nae Caranfil foloseste fraza mortuara cu intentii laudative, apreciind un tribut sincer adus cinematografului, singurul lucru care ne scoate din linistea absoluta a tuturor celorlalte. Grigori Ursache este un regizor care arata dispretul nedrept suferit de primii regizori inca din primele zile ale industriei cinematografice, inainte ca conceptul de autor sa devina la moda. De aici si caracterul sau retras, umil, total opusul miliardarului si lipicioasa Leon Nagrescu, de la care trebuie sa ceara finantare daca vrea sa-si duca la bun sfarsit proiectul ambitios al luptei pentru independenta a Romaniei.
Moartea domnului Lazarescu
Una dintre cele mai infricosatoare comedii dramatice din ultimii ani. Personalitatea incapatanata si dragalasa a domnului Lazarescu reuseste sa surprinda suferinta nesfarsita a omului si reuseste sa ne lase fara suflare in vesnica agonie pe care o presupune obtinerea de ingrijiri medicale pentru clasa de jos. Filmul functioneaza ca un portret al celor doua romani si al ciocnirii dintre cele doua, care este reprezentat cu maiestrie in figura trista si suferinta muribundului Lazarescu in timp ce acesta este transferat fara noroc dintr-un spital in altul, cu singura atentie plina de compasiune a lui. o asistenta care nu poate face altceva decat sa aduca ceva caldura afectiva unei nopti inghetate.
Dincolo de dealuri
Premiat pentru excelentul scenariu la Festivalul de Film de la Cannes, filmul lui Cristian Mungiu atinge cea mai mare relevanta artistica datorita performantei colosale a Cosminei Stratan si Cristinei Flutur, care au impartit premiul pentru cea mai buna actrita in cadrul aceluiasi concurs. Intriga se invarte in jurul lor, in aceasta poveste pasionala in care dragostea se ciocneste din nou de religia intr-un mediu de ortodoxie implacabila. Alina va incerca sa-si salveze prietena din copilarie si marea dragoste, Voichita, din ghearele celui mai riguros conservatorism si va cauta sa evadeze in compania ei in Germania. Mungiu uimeste inca o data cu stilul sau vizual sofisticat, cu tenta neorealista, folosind cu maiestrie secventa filmata intr-un film cu un ritm narativ reflectorizant care se va derula fara graba peste 150 de minute.
Fara condescendenta sau oferind vreun fel de concesiune privitorului, Cristi Puiu ne confrunta, in acest film inghetat, cu o situatie cunoscuta tuturor si de temut de multi: doliu; pregatiti-va pentru moartea unei persoane dragi si, in acelasi timp, simtiti frustrarea pierderii, nu doar a unei persoane dragi, ci si a rutinelor. Realizatorul prezinta o imagine de familie in care nu exista loc de ezitare, din moment ce toata lumea pare sa fie foarte clara cu privire la optiunea care este cea mai buna pentru restul de a-si continua viata. Aceasta nevoie de control si egocentrism transferate la o masa in familie nu poate aduce nimic bun, in afara de cel mai crud dintre adevaruri.
