Bodymind – relatia dintre corp si minte

Mersul implica numeroase structuri ale corpului si le coordoneaza. Creierul nostru si-a terminat formarea in acelasi timp in care am invatat sa mergem, sa vorbim si sa rationam. Aceste invataturi si experiente de viata pe care le-am avut in copilarie si mai tarziu fac din mersul nostru ceva foarte personal.

Sunt cei care inainteaza cu capul. Sunt cei care merg cu picioarele, blocand bazinul. Sunt cei care merg cu gratie si usurinta. Exista plimbari grele si plimbari cu zane. Care cauta privirea celorlalti si, de asemenea, cel care o evita.

Mersul are o dimensiune externa si interna. Dezvaluie adesea tensiuni psiho-fizice profunde , care se exprima prin lipsa de armonie a gestului sau prin dureri articulare. Mersul este si un gest care ne uneste profund cu pamantul si cerul, prin aliniere verticala, dand sens deplin umanitatii noastre.

Echilibrul biped si plasticitatea creierului

Oamenii merg pe doua picioare. Dar impartasim si mersul biped cu pasarile. In istoria evolutiei umane a avut loc trecerea de la mersul patruped la bipedism.

Nici astazi oamenii de stiinta nu cunosc cauza exacta a acestei evolutii. Specialistii afirma, insa, ca adaptarea la pozitia bipeda nu a fost inca finalizata. Iar marea majoritate a problemelor de spate sunt legate de acest fapt.

Echilibrul este o activitate reflexa prin care ne putem mentine o postura corecta a corpului fata de gravitatie, atat in repaus, cat si in miscare (statica sau dinamica); ceea ce inseamna ca atunci cand percepi mediul inconjurator, ai impresia ca acesta este stabil. Aceasta capacitate este dobandita de fiinta umana in mod natural prin invatare.

Prin acest proces se dobandesc o multitudine de modele, modele si mecanisme pentru a reajusta cu precizie activitatea musculara in orice moment, astfel incat organismul sa fie echilibrat.

Echilibrul se exercita si se invata , iar functia sa poate fi impartita in doua subfunctii:

  • Controlul activitatii oculomotorii. Garanteaza orientarea vizuala si spatiala, mentinand fixarea ochiului pe o tinta sau un camp vizual atunci cand corpul sau capul se misca.
  • controlul postural . Mentine o pozitie spatiala a corpului in concordanta cu mediul, in repaus si in miscare. In echilibru, intregul sistem nervos colaboreaza prin mecanisme complexe in care intervin mai multe componente.
  • Ele pot fi grupate in trei tipuri de activitate in functie de functia pe care o indeplinesc:
    • Senzorial.
    • Coordonator, rector si integrator.
    • Motor.

Este nevoie de douasprezece luni pentru ca copilul sa poata merge. Schema corporala trebuie finalizata , deoarece creierul nu a ajuns inca la maturitate. Lanturile musculare care fac parte din static trebuie sa capete tonus. Este un proces care se desfasoara fara probleme , in etape care se pregatesc si se succed reciproc.

Aceste etape prin care trece fiecare om in primul an de viata ne amintesc de evolutia speciei. Fiecare persoana trece prin acelasi proces: trebuie sa-si „castiga” umanitatea!

Este intotdeauna un moment special sa vezi un copil ridicandu-se pentru prima data. De unde impulsul de a te ridica? Continua sa atinga misterul fiintei umane…

In picioare, dar bine aliniat!

Aceasta realizare este data de buna desfasurare a diferitelor etape in invatarea mersului. Sunt copii care au tendinta de a sari peste una sau mai multe etape, unii dintre ei stimulati de parinti prea dornici sa-i vada mergand. Este important ca fiecare etapa sa fie realizata in totalitate, ca copilul sa aiba timp sa isi maturizeze corpul si schema psihomotorie.

Cea mai acceptata tendinta stiintifica este cea care permite fiecarui individ sa-si stabileasca propriul ritm de dezvoltare. Mediul trebuie pur si simplu sa favorizeze si sa insoteasca aceasta dezvoltare intr-un mod natural.

Saritul etapelor poate cauza probleme de psihomotricitate si lateralitate. Unii cercetatori incearca sa imbunatateasca abilitatile cognitive ale copiilor facandu-i sa refaca anumite etape , de exemplu, supunand bebelusii unui antrenament intensiv de tarat.

Experientele copilariei si felul in care sunt traite acele prime momente incep sa determine posturi si sa favorizeze anumite gesturi : lanturile musculare se incordeaza pentru a sustine statul in picioare. Desi aceste procese sunt efectuate de la o varsta atat de frageda, recalificarea mersului este posibila datorita plasticitatii creierului.

Stim ca creierul se maturizeaza cu miscarile care pregatesc marsul. Refacerea miscarilor de baza care au fost odata prost efectuate sau asociate cu experiente negative transmite creierului instructiuni pentru a redesena un circuit fara interferente. Miscarile si anumite emotii sunt eliberate in acest fel.

Miscari arhetipale pentru a invata sa mearga

In anii 1950, Temple Fay, un neurochirurg american, impreuna cu colaboratorii sai Doman si Delacato , au realizat studii si experiente privind dezvoltarea fiintei umane, provocand toate metodele practicate la acea vreme. Au lucrat cu copii cu leziuni cerebrale si au folosit, de asemenea, lucrarile lui Gesell privind dezvoltarea copiilor normali.

Dr. Fay si colegii sai au observat ca copiii normali ai oricarei civilizatii , crescand, faceau intotdeauna aceleasi gesturi stereotipe si le numeau „modeluri” . De asemenea, au putut observa ca copiii cu leziuni cerebrale nu puteau face unele dintre aceste miscari.

In cuvintele lui Fay: „Daca i-am pune pe pacienti sa faca aceste miscari sau tipare , chiar si pasiv, ar fi posibil ca sistemul lor nervos sa invete si sa le faca mai tarziu? Am facut acest lucru si am putut vedea ca copilul chiar a reusit sa efectueze aceste miscari” . Dar si-au dat seama si ca uneori dezvoltarea decurge normal, de parca ar fi fost indepartat un blocaj.

Dupa „modele”, acestea au inclus si alte miscari care corespund dezvoltarii naturale a copiilor , cum ar fi rostogolirea, taratul, taratul etc. Rezultatele au fost aceleasi. Ei au numit aceasta procedura reorganizare neurologica.

Prin aceasta se intelege recapitularea dezvoltarii ontogenetice , etapa cu etapa, urmand aceeasi succesiune ca si in dezvoltarea normala. O carte buna in acest sens este cea a lui Karl Konig, Primii trei ani ai copilului: mers, vorbit, gandire (Ed. Rudolf Steiner).

Exercitii de reinvatare a miscarilor arhetipale

Incepeti in ordine, exersand fiecare exercitiu timp de doua saptamani si asa mai departe prin toate cele douasprezece. In acest fel ii permitem organismului nostru sa asimileze corect toate informatiile.

Gasiti un mediu linistit, cu o podea placuta si repetati exercitiul timp de aproximativ zece minute. Incetul cu incetul gestul este eliberat si practicarea tuturor acestor exercitii devine o activitate foarte placuta.

Retineti ca primele cateva ori cand faceti exercitiile, amintiri emotionale foarte vechi pot fi trezite ; Trebuie sa fii pregatit sa-i intampini. Totul va fi mai usor daca ne permitem sa traim acele emotii decat daca le blocam drumul.

Exercitiile sunt mai degraba enuntate, deoarece primele cinci au nevoie de o prima invatare pentru a fi efectuate corect. Primele cinci miscari reflexe sunt activate automat , fara sa intervina vointa. Urmatoarele miscari va permit sa va deplasati in spatiu.

1. Du piciorul la gura

Este o miscare care incepe de la centrul de greutate al corpului, de la hara .

Daca aceasta miscare nu a fost efectuata corect in copilaria timpurie, persoana poate simti rigiditate la genunchi (picioarele in X sau paranteze). Sau ca miscarea marsului sau se face din genunchi si nu din burta.

Buna integrare a acestei miscari ofera persoanei un mare sentiment de impamantare si stabilitate.

Pentru a-l reinvata, ne putem intinde pe spate si ne ducem genunchiul la piept, ridicand degetele de la picioare . Cu mana opusa, putem intinde degetul mare, de parca am fi vrut sa-l aducem la gura. Glezna, genunchiul si ischionul sunt aliniate pe aceeasi axa.

Privirea este interesata de picior, partea superioara a corpului merge in cautarea lui , intinzand mana spre degetul mare si apropiindu-l.

Cu acest exercitiu , lantul muscular care traseaza linia gravitationala anterioara, care merge de la limba la degetul mare, este mobilizat. Articulatiile genunchiului, gleznei si ale degetelor mari de la picioare sunt activate.

2. Rotatia pelviana

Este o miscare de expansiune, de deschidere.

Daca aceasta miscare nu a fost efectuata corect in copilaria timpurie , poate duce la miscari necoordonate, probleme de mobilitate pelviana sau abilitati motorii slabe ale picioarelor.

Aceasta miscare bine integrata pune la dispozitia persoanei energia vitala a pelvisului .

Pentru a deschide pelvisul , putem, din nou cu fata in sus, sa flexam genunchiul; de data aceasta afara din corp. Luand piciorul cu mana opusa, il rotim pana cand este asezat perpendicular pe piciorul intins . Unii oameni au nevoie de exercitii pregatitoare.

Articulatia soldului este mobilizata. Lantul muscular central este activat. Este situat in centrul corpului, intre lanturile linguale anterioare si posterioare, permitand echilibrul antero-posterior. Reprezinta axa centrala a corpului. Are legatura cu ritmurile vitale: respirator, alimentar si sexual.

3. Rotatia umerilor

Aceasta miscare deschide pieptul si stimuleaza rotatia cervicala. Este privirea care initiaza miscarea, deschiderea catre mediu continua. Umarul, cotul, incheietura mainii, mana, braul de umar si gatul sunt coordonate.

Daca aceasta miscare nu a fost efectuata corect in copilaria timpurie, poate duce la o cutie toracica „stransa”, umerii si gatul rigid, probleme de echilibru (urechea interna) si mobilitate limitata a centurii scapulare.

Bine integrata , aceasta miscare favorizeaza schimburile intre persoana si mediul sau. Lantul muscular posterior este mobilizat, ceea ce va duce la indreptare. De asemenea, lucreaza toti muschii care asigura o buna stabilitate a capului.

Pentru a face acest lucru, ne intindem cu fata in jos , cu mainile la inaltimea capului si coatele indoite, sprijinindu-ne pe pamant. Coboram incet una dintre maini si ridicam cotul, exercitand forta asupra mainii, care ramane sprijinita.

4. Coordonarea brat-picior ipsilaterala

Aceasta miscare tonifica vertebrele lombare si armonizeaza partile superioare si inferioare ale corpului, ceea ce ajuta la coordonarea miscarilor.

Bine integrat, favorizeaza interiorizarea a ceea ce se primeste din exterior, precum si contactul cu sine. Stimuleaza lantul antero-lateral, care ajuta la atragerea posturii si la gasirea echilibrului intre partea dreapta si stanga a corpului.

O putem exersa cu capul in jos, din pozitia anterioara: cu mainile la inaltimea capului si coatele indoite si sprijinite. De acolo, miscam una dintre maini pana cand este asezata, cu palma in sus, sprijinita pe curba lombara. In continuare, flexam piciorul opus , pana cand piciorul atinge genunchiul piciorului care ramane intins.

5. Coordonarea contralaterala brat-picior

Aceasta miscare urmareste schema locomotiei adultilor odata ce schema corporala este integrata, in jur de 36 de luni. Miscarile primitive au trasat circuitele neurologice care vor fi intarite de urmatoarea serie de miscari de explorare a spatiului.

Daca aceasta miscare nu s-a desfasurat corect in prima copilarie, exista o lipsa de deschidere fata de ceilalti, cu dificultati in relationarea cu acele persoane care sunt percepute ca fiind diferite. Lipsa autoextinderii. Bine integrat, se deschide spre contactul cu lumea exterioara intr-un gest de extraversie.

Este foarte asemanatoare cu miscarea anterioara, doar ca de data aceasta piciorul pe care il indoim este cel de aceeasi parte cu mana pe care o avem sprijinita pe spate. Lantul muscular care se exercita cel mai mult este postero-lateral. Mobilizeaza coloana vertebrala, oferindu-i flexibilitate.

6. rotiti

Intareste axa corpului.

Cu fata in jos, ne intindem bratele si picioarele. Apoi, rulam corpul, fara sa ne indoim mainile sau picioarele , miscand axa gravitationala dintr-o parte in alta.

7. Taraste-te

Este prima miscare care iti permite sa te misti autonom. Intareste muschii si lanturile anterioare si postero-laterale.

Cu fata in jos si cu bratele intinse, indoim picioarele si, sprijinindu-ne pe varful unui picior, ne miscam sprijinindu-ne pe burta.

8. Taratura

Fortele antigravitationale sunt activate pentru prima data. Sprijinindu-ne pe maini si in genunchi, avansam in patru labe, constient, mentinandu-ne echilibrul.

Capul este tinut ridicat, privind drept inainte , nu in jos, la pamant.

9. Merge ca un urs

Piciorul incepe sa intre in contact cu solul. Stam cu fata la pamant si ne sprijinim pe maini si pe picioare. Indoind usor genunchii , mergem inainte, sprijinindu-ne simultan pe picioare si pe maini.

10. Squat

Talpa piciorului si calcaiul raman in contact cu solul. In cautarea verticalitatii. Permite lucrarea profunda a calcaiului lui Ahile , in care sunt inserati muschii care permit corpului sa ramana drept.

Din pozitia verticala, si cu picioarele usor deschise, coboram fesele pana ajung la nivelul gleznelor. Intindem bratele inainte pentru a ne ajuta sa mentinem echilibrul in aceasta pozitie.

11. Mers ipsilateral

Creierul nu poate inca sa-si asume mersul contralateral din cauza lipsei de maturitate. Adica: mergem , dar in loc sa miscam bratul opus piciorului care se misca inainte, miscam simultan bratul si piciorul de aceeasi parte.

Aceasta miscare intareste verticalitatea si permite pozitionarea corecta a capului.

12. Mergi incet

Ultimul exercitiu de reeducare a mersului este mersul incet. Este un exercitiu extras din Zen, a carui bogatie si profunzime sunt exceptionale.

Simplul fapt de a schimba ritmul , de a incetini, ne permite sa percepem fiecare mic gest . Mersul devine un moment de meditatie si prezenta in momentul prezent. Convulsii de la picioare si spatele inferior se slabesc si miscarea devine mai fluida.

La nivel psihologic, mersul incet invata, printre altele, importanta fiecarui pas in atingerea unui scop. Este un exercitiu care ajuta la cresterea increderii in sine lucrand cu contactul plantar complet al piciorului pe sol si verticalitatea. Persoana isi asuma astfel intreaga dimensiune, dimensiunea sa.

Beneficiile reantrenarii mersului

Pentru adultii cu sanatate buna, efectuarea acestor miscari este un exercitiu de aprofundare a cunostintelor despre ei insisi.

  • Anumite mici tulburari pot fi ameliorate, atat fizic, cat si emotional.
  • Calitatea mersului, sentimentul de securitate si incredere si bucuria sunt imbunatatite .
  • Fiecare exercitiu lucreaza unele articulatii, unul sau mai multe lanturi musculare si un circuit neuronal
  • Fiecarei miscari ii corespunde o etapa de dezvoltare a copilului si o atitudine fata de lume. Acest lucru va permite sa recuperati anumite amintiri din copilarie si sa deblocati emotiile. Oamenii traiesc experiente profunde si adesea surprinzatoare, destul de natural.