30 de ani de analiza a spectacolelor de teatru

Puteti petrece mai mult de 30 de ani urmarind si analizand spectacole de teatru. S-ar putea sa fi scris zeci de recenzii si tot felul de lucrari, fie ca erau senzationale sau atroce. Dar ori de cate ori stai pe scaun si luminile se sting, acelasi sentiment se repeta: pielea de gaina. Aceasta, printre altele, a venit sa spuna criticul EL PAIS si Babelia, pe langa romancierul Marcos Ordonez, cu scriitorul Eduardo Mendoza in aceasta dimineata la centrul cultural Blanquerna din Madrid, in timpul prezentarii celei mai recente carti a lui Ordonez, Telon de fondo .

Acest scurt eseu, publicat de El Aleph Editores, este, inainte de toate, opera unui iubitor de teatru convins ca „spectacolele bune te impaca cu viata”, asa cum sustinea el, in spatele ochelarilor de soare si a unei sepci de baseball neagra. baseball, Ordonez. Dar Telon de fondo este si un fel de rezumat in trei parti ale carierei si experientei unuia dintre principalii critici spanioli. Doar asa se explica numarul mare de citate si anecdote, rodul unei jumatati de viata de teatru (care urma sa fie initial subtitlul cartii). „Prima parte este autobiografia lui Ordonez. Apoi, exista un capitol mai teoretic despre cum ar trebui sa fie teatrul. Si, in sfarsit, un fel de stare a natiunii”, a rezumat Mendoza. „Si spun asta ca sa vezi ca l-am citit pana la capat”,

De cand a scris pentru prima data despre teatru, la 13 ani, si cand prietenii lui i-au spus „de ce mai faci asta? De ce nu cauti altceva?”, Ordonez a reusit sa devina un critic in profesia sa. De altfel, in Telon de fondo revendica importanta, printre atatea personaje, a unei piese fundamentale in lumea teatrului: „In termeni utilitari si in vremuri de criza si bani putini, criticul este cel care ridica mana si spune: ‘id Hai sa vedem jocul, merita’, sau ‘ai grija, aia se vand matute’. Potrivit lui Mendoza, este o cifra comparabila cu cea a unui profesor. „Pe langa faptul ca decide cine trece si cine esueaza, el contribuie si la antrenament si are o mare afectiune pentru criticii sai”, a asigurat romancierul.

Printre sarcinile oricarui critic care se respecta se numara si cea de ecologizare a lucrarilor care, cel putin in opinia sa, o merita. „Este cea mai grea parte”, a spus Ordonez. „Ai un moment prost pentru ei. Suferi mai ales cand mergi la o functie facuta de prietenii tai, adica oameni pe care ii admiri si pe care ii respecti, si vezi ca nu iese. Odata chiar am lesinat din cauza tensiunii, nu iesea. „, a spus criticul. Si a adaugat ca, desi la inceput unii o iau prost si se gandesc „ce ticalos”, ajung sa inteleaga ca „nu o faci din rea vointa”. In orice caz, experienta va ajuta cu siguranta sa vedem lucrurile mai clar si sa „formam gustul si sa controlezi umorul” de care depind multe piese, potrivit lui Ordonez.

Totusi, anii de munca nu l-au impiedicat pe autor sa faca pasi si sa faca greseli pe care nu le-ar repeta. Isi aminteste mai ales una: „Am fost la avanpremiera Mangaierilor, de Sergi Belbel. Mi-am intitulat recenzia Exista mangaieri care ucid, dar nu am tinut cont ca piesa a iesit tocmai in ziua premierei”.

Obisnuit sa comenteze greselile altora, Ordonez isi defineste paranteza de dramaturg drept „un pacat”. „Fac un mea culpa. Lucrarea [Noaptea lui El Dorado] nu era legata, erau piese si responsabilitatea era a mea. Dar a meritat din cauza prieteniei care s-a nascut cu actorii si pentru ca m-a ajutat sa sa inteleaga importanta muncii in echipa, a companiei”.

Atat in ​​Telon de fondo, cat si in critica lui Ordonez, exista o constanta care nu-l paraseste niciodata pe autor: pasiunea pentru teatru. In ciuda faptului ca odata ce a adormit „pe haina unei doamne care statea langa mine”, Ordonez lauda maretia unei arte care „se sarbatoreste intr-un singur si etern act intre public si actori” si care „nu poate fi descarcat”. In mai bine de 30 de ani de critici, o singura data a fost tentat sa arunce prosopul, desi abia a durat spatiul unui „sezon oribil” din anii 1970. Practic, rezuma Ordonez, „mergem la teatru sa ne distram”. Si, bineinteles, pentru ca pielea de gaina cand se sting luminile.

Criticul si romancierul de teatru Marcos Ordonez (stanga) si Eduardo Mendoza in aceasta dimineata la prezentarea noii carti a lui Ordonez, „Telon de fondo”.

Criticul si romancierul de teatru Marcos Ordonez (stanga) si Eduardo Mendoza in aceasta dimineata la prezentarea noii carti a lui Ordonez, „Telon de fondo”.